Să salvăm un pic lumea

MRE - Menu 15 - Mexican Style Chicken Stew (Meals Ready-to-Eat)

MRE - Menu 15 - Mexican Style Chicken Stew (Meals Ready-to-Eat)

Cât de falși putem să fim?

Având în vedere situația creată de Coronavirus (COVID-19) au apărut și unii oameni care se bucură pentru că Pământul respiră, nu mai este atâta poluare.

Păi să vă întreb eu, dragi români: Cum adunați deșeurile? Le adunați pe cele 4 fracții (umedă, plastic, hârtie și sticlă)? Aruncați gunoiul din mână tot timpul în coșul de gunoi? Aruncați chiștoacele de țigări în scrumiera mașinii? Mergeți cu mașina și să vă luați o pâine?

Hai să nu mai fim ipocriți că ne pasă într-adevăr de mediu când nu suntem în stare să colectăm și să aruncăm deșeurile pe fracții diferite și le „țâpăm” pe toate în același loc.

Textul care apare pe rețelele de socializare:

„În momentul acesta, în care toți sunt panicați, eu ma gândesc numai la cât de mult respiră Pământul acum: avioanele sunt la sol, mulți am lăsat mașinile in parcare, fabricile nu mai poluează, vasele de croaziera au acostat in porturi iar oamenii stau liniștiti in casele lor.
Cred că merită natura să se bucure și ea de un moment de respiro, așa că...dragi păsări, ursi, căprioare, vulpi, mistreți, căței, pisici, veverițe, toate animalele planetei, din apa, aer și de pe uscat... dragi copaci, dragi oceane, draga aer:
Iertati-ne pentru cât de răi și egoiști am ajuns!
Merităm tot ce avem acum, fiindcă noi nu știm sa ne oprim decât atunci când suntem pedepsiți.
Iar Dumnezeu știe sa ne pedepsească aspru!
Bucurați-vă de aceste clipe de liniște, de aceste momente în care timpul parcă trece greu între o inspirație și expirație, momente in care noi va lăsam in pace!
E rândul nostru sa simțim suferința pe care v-am cauzat-o de mii de ani încoace!
Sper totuși să ne trezim curând ca după un vis urât și să trăim în armonie, măcar un pic mai bine ca înainte.
Să dăm mâna cu toții și sa ne iubim mai mult decât ne rănim...
Sa iubim oamenii...sa iubim animalele...sa iubim natura, amintindu-ne mai mult ca oricând ca...
Cineva acolo Sus, ne iubește!”

Coronavirus - COVID-19

Soția-Vulpița și tembelizorul

Am observat că în ultimele zile sunt mulți revoltați din cauza „serialului”: Soția-Vulpița.

Băi, oameni buni, ăștia fac bani pentru că se uită lumea la porcăria aia. Dacă nu s-ar uita lumea, nu ar continua să difuzeze acel caz. Vreți altceva la TV? Sunt o mulțime de canale interesante precum Discovery, History Channel și mai învățați câte ceva din ele. Din cazul vulpiței o iei razna.

Cea mai bună variantă ar fi să-i faceți niște poze TV-ului și sus cu ele pe olx și vindeți-l. Oricum nu aveți ce vedea pe canalele românești. Aceleași porcării.

Eu nu am TV de 8 ani și nu m-am mai uitat la un televizor de peste 10 ani. Vă asigur că nu-i duc lipsa!

Gestionarea deșeurilor în România

În România, deși avem sisteme de management integrat al deșeurilor, gestionarea deșeurilor nu este făcută la fel ca în alte țări civilizate. În acest eseu am să îmi expun părerea despre cum ar trebui făcută gestionarea deșeurilor, sau cum aș dori eu să fie, ținând cont de mai mulți factori, cum ar fi: valorificarea lor (obținerea de energie, îngrășământ, etc.) dar și tratarea lor cât mai bine în cazul în care nu se pot elimina (deșeuri radioactive).

            Pentru început, vreau să trec în revistă „colectarea selectivă” a deșeurilor din instituții publice. În câte instituții am intrat eu, fie primării, consilii județene, firme private am văzut acele coșuri special amenajate pentru hârtie, plastic și sticlă. Să zicem că oamenii vor arunca în locul potrivit deșeul: hârtie la hârtie, plastic la plastic, sticlă la sticlă, deși rar se întâmplă acest lucru dar să spunem că se întâmplă; doamnele/domnii responsabili cu gestionarea curățeniei, în multe cazuri, strâng gunoiul la un loc. Atunci ne întrebăm: de ce mai sunt acele recipiente de colectare selectivă? Le mai selectăm încă o dată după amestecare? Muncă în plus, energie consumată... Eu cred că acel personal responsabil de curățenie ar trebui instruit din acest punct de vedere. Foarte rar am văzut că într-adevăr gunoiul este colectat selectiv de către personalul responsabil de curățenie, fiind în marile centre comerciale. Dacă nu putem face acest lucru mărunt, în zadar o să încercăm să facem față, de exemplu, deșeurilor radioactive; sau aici chiar suntem mai responsabili? Devenim mai iubitor ai mediului?

            O altă problemă de gestionarea deșeurilor este cea a alimentelor care au expirat. Tone sau zeci de tone de alimente se aruncă zilnic în România. Unele se incinerează, adică se consumă energie pentru a distruge alimentele expirate. De ce nu se poate organiza un program prin care toate alimentele care vor expira în termen de 5 zile să fie distribuite la persoane care nu-și pot permite să achiziționeze acele produse?! Sau dacă chiar au trecut de termenul de valabilitate, să fie introduse într-un metantanc și obținut gaz, apoi energie electrică. E mai mult de muncă dar noi cum suntem pasivi nu facem. Mai ușor vin aruncate pe câmpuri sau trimise la un incinerator unde se utilizează energie. Vorbind și cu un profesor român stabilit în Nigeria, inginer petrochimist dar cu bune competențe în energia electrică, a reieșit că facem risipă de energie și bani în loc să producem energie din aceste alimente expirate. O să mai treacă ceva timp până, sper eu, să fie pusă în practică această idee. Țin să cred că specialiștii știu de acest lucru sau vin cu răspunsul că acel gaz nu are o putere calorică mare. Dacă nu are, îl amestecăm cu nămolul de la o stație de epurare și tot nu risipim energie pentru a-l incinera.

             

            O altă problemă a gestionării deșeurilor este ceea a acumulatorilor și bateriilor. În lume sunt folosite o mulțime de bateri, o infinitate. Toată tehnologia de acum se bazează pe aceste bateri sau acumulatori. Oare cei care le/îi folosesc știu sau citesc ce scriu pe ele/ei? Se aruncă zilnic bateri și acumulatori la tomberonul de gunoi menajer. Oare acești oameni știu la ce se expun după aruncarea bateriilor? Bateriile, respectiv acumulatorii, conțin substanțe toxice precum: litiu, plumb, nichel, cadmiu, mercur. Probabil unii spun că sunt cantități mici și nu dăunează așa grav sănătății lor. Total greșit ! În cantități mici, aceste substanțe pot fi fatale sănătății umane. De exemplu, cadmiul în cantități de µg, cu expunere acută a unei persoane, este generator de edem pulmonar acut letal. La o expunere cronică, cadmiul cauzează leziuni renale sau perturbarea metabolismului osos (osteoporoză, fracturi spontane, etc.). Însă oamenii știu? Foarte puține campanii de informare pe această temă. Sunt recipiente la supermarketuri, magazine care se gândesc la acest pericol și nu e doar pericol, dar se pot refolosi unele substanțe și materiale din acele bateri/acumulatori; putem vorbi despre o economie în procesul de fabricare. În prezent sunt scoși pe piață diferiți acumulatori care sunt mult mai eficienți și care stochează o mai mare cantitate de energie și rezistenți la mult mai multe încărcări decât cei uzuali.

            Algele folosite ca biocombustibil. Vara, sunt aduse pe litoralul românesc din larg tone de alge. Știu ! Ne incomodează. Trebuie colectate de pe litoral. Însă problema e ce facem cu ele. Le aruncăm la groapa de gunoi și ne scăpăm de ele? Dacă da, atunci facem risipă de bani și timp. Dacă le folosim pentru a obține biocombustibil, atunci o să avem un profit destul de bun și în acest mod protejăm și mediul. Biocombustibilul obținut din alge utilizat pentru producerea de energie, nu degajă în atmosferă decât dioxid de carbon (CO₂) și vapori de apă (H₂O _g). Comparându-l cu combustibilul obținut din țiței, care conține o mulțime de substanțe cu o legatură chimică destul de mare, acesta este considerat unul nepoluant. Probabil unii se întreabă: bine, bine, dar cu CO₂-ul cum rămâne? Ei bine, algele pentru a se înmulți au nevoie de CO₂ și apă pe lângă substanțele nutritive. Deci, aici vorbim despre un ciclu al carbonului și al dioxidului de carbon împreună cu apa eliberată în atmosferă prin procesul de oxidare. De aceea algele sunt considerate o materie primă pentru biocombustibil și în plus are o putere calorică destul de mare față de alte materiale folosite drept combustibil.

            În momentul de față există o controversă între țărani și Uniunea Europeană pe tema gunoiului de grajd. Țăranii sunt nemulțumiți pentru că UE vrea să interzică aruncarea gunoiului de grajd pe parcelele agricole și să se folosească doar produse chimice ca îngrășământ. Cei care dețin asociații și cultivă pământul nu au nimic împotrivă, deoarece ei folosesc deja îngrășământ chimic. Dar țăranii? Țăranii ce fac? Ei folosesc gunoiul de grajd ca îngrășământ de când se știu. Probabil e cel mai ecologic și la mâna oricui. Nu toți țăranii au bani de îngrășământ chimic. În județul Timiș pânza freatică este la o adâncime mică și cum se practică agricultura intensivă apa de suprafață nu este potabilă. Peste tot în județ sunt date foraje la adâncimi de peste 100 de metri, unde apa este curată și din punct de vedere radioactiv, analizând personal probe de apă din acest județ.

            Alte deșeuri periculoase pentru mediu sunt cele din tăbăcării. Cei drept, tăbăcării prin România nu mai există într-un număr așa mare, dar deșeurile rezultate în urma procesării blănurilor sunt periculoase. Acestea conțin diferite metale grele și substanțe nocive pentru mediu dar și sănătatea umană. Acele metale pot fi recuperate și refolosite în alte domenii.

            Deșeurile de la stațiile de epurare. Lunar ies tone de deșeuri de la stațiile de epurare. În prima fază a epurării, cea a grătarelor și sitelor, toate materialele grosiere sunt reținute la intrarea în bazine: PET-uri, haine, lemne, animale, etc. Problema e ce facem cu ele? PET-uri pot fi reciclate. Lemnele dacă sunt verzi și nu sunt în descompunere pot fi date la familii care nu-și permit achiziționarea de lemne pentru iarnă, restul fiind duse la groapa de gunoi. Nămolul rezultat în urma epurării este unul bun pentru agricultură. Dar oamenii sunt informați în această privință? Sincer, am văzut în Cluj-Napoca la un bloc cum oamenii au adus nămol deshidratat de la stația de epurare și l-au folosit pe post de pământ unde au plantat flori. Cei care fac agricultură de ce nu vin să ia pământ de acolo pe post de îngrășământ fiind gratuit? Și cei de la stație ar fi bucuroși că ar mai scăpa de mormanele de pământ adunat de-a lungul timpului.

Deșeurile rezultate în urma procesării lemnului. Am scris puțin mai sus despre cum se face exploatarea masei lemnoase în România și despre cum se fac toaletările copacilor din orașe. În urma procesării lemnului, adică de când intră pe poarta unei fabrici până la produsul finit, rezultă o mulțime de deșeuri. Unele sunt folosite în diferite moduri, dar pe lângă marile firme care procesează lemn la noi în țară am observat mormane de rumeguș. Mă întreb de ce nu e valorificat și acel rugemuș? Am văzut în partea Moldovei că sunt aduse din Ucraina brichete pentru foc făcuți din rumeguș. Cei drept, am văzut și în partea Ardealului însă nu în cantitate așa de mare precum în Moldova. Nu înțeleg de ce nu-l valorifică, poate prețul, poate fac altceva cu el?

Deșeurile medicale au un grad mare de periculozitate. Așadar, ele sunt manevrate în condiții de siguranță. Marea majoritate a lor sunt incinerate și ne-am luat de o grijă, dar ne gândim la ce substanțe în stare de vapori sunt eliminate în atmosferă în urma distrugerii lor? Dioxinele, policlorobifenilii (PCB) sunt unele dintre substanțele toxice care pot fi emise în atmosferă în urma incinerării acestor deșeuri medicale.

Deșeurile rezultate din construcții. Pe lângă praf, care este prezent în oricare activitate de construcție sau de distrugere a unor clădiri, mai găsim resturi de lemn (de la cofraje), cărămizi, fier dar și beton. Fierul poate fi reciclat, cărămizile la fel, lemnul folosit ca agent termic la familii ce nu dispun de un venit pentru achiziționarea lemnului și beton ca deșeu refolosit după prelucrare. Blocurile de beton din vechile clădiri pot fi refolosite în construcții. Operatorii economici cu profil de betoane au un utilaj care toacă betonul până la stadiul de pietriș și nisip, cimentul fiind spălat și depozitat în apă (unde cu ajutorul unui malaxor electric nu permite cimentului să se depună) și folosit pentru fabricarea altui beton. Pietrișul și nisipul este separat prin site și grătare ulterior. Aceasta este un domeniu de folosire a deșeurilor de beton. De deșeuri de beton au nevoie și cei de la gropilor de gunoi ecologice pentru folosirea ca suport pentru membrana impermeabilă după cum am văzut la groapa de gunoi ecologică de lângă Oradea.

Pe lângă toate acestea, mai pot aminti deșeurile radioactive, dar nu vreau sa intru în detalii deoarece fac parte din altă categorie de deșeuri și sunt reglementate sub o altă legislație.

Ceea ce putem să fac noi, în viața de zi cu zi, este să reciclăm și să reutilizăm deșeurile cele mai comune: plasticul, sticla și metalele.

Dozele de aluminiu sunt o resursă importantă și extrem de valoroasă. Aluminiul are calități de reciclare excelente (calitatea aluminiului nu este scăzută prin reciclare, adică poate fi reciclat în mod repetat) și este ușor, durabil, versatil. Retopirea aluminiului folosit economisește până la 95% din energia inițială necesară producerii de materie primă. În doar 6 săptămâni o doză de aluminiu, care este aruncată la ghena de reciclare, se va întoarce pe raftul magazinului ca un nou produs. Pentru reciclarea unei tone de aluminiu se evită emisia a nouă tone de dioxid de carbon în atmosferă, astfel putem ajuta și la protecția mediului. O doză de aluminiu se descompune în 100 de ani. Deci cum ar arată gropile de gunoi o mulțime de doze în combinație cu alte deșeuri? Urât, nu?

             Opinia mea, strict personală, este aceea că în zadar ne batem cu pumnii în piept pe proiecte în școli, licee, facultăți, comunități cu privire la deșeuri, să mergem pe malul unui râu să colectăm PET-uri și tot felul de gunoaie dacă nu vom preveni aruncarea de gunoaie pe diverse cursuri de râu. Cum putem preveni? Pentru început prin educație. De la grădiniță copii ar trebui să fie educați în ceea ce privește mediul, cred că și acasă dacă i-ar spune părintele să nu arunce gunoiul pe stradă (explicându-i frumos de ce nu e bine), nu l-ar arunca. Pentru cei în vârstă care nu îi mai poți educa că au în minte să arunce tot felul de gunoaie (în mediul rural: fân putrezit, animale moarte, PET-uri, etc.) trebuie amendați, amendați și iar amendați. Pănâ când se învață sau până când trebuie să își vândă ceva pământ sau casa pentru a plăti amenda sau muncă în folosul comunității. Nu putem să ne lăudăm că am strâns tone de deșeuri de pe un râu, când mâine acel râu va fi la loc, murdar.

            O altă chestiune care mă deranjează este folosirea deșeurilor menajere. Ce facem cu ele? Le aruncăm la groapa de gunoi, care în prezent (în majoritatea cazurilor) sunt munți? De ce nu ajungem să valorificăm deșeurile? În foarte puține cazuri am văzut cum se face o valorificare a deșeurilor deși toți vorbesc despre asta. Cei drept birocrația în România îndepărtează mulți investitori străini, dar și investitorii de aici sunt blocați de legile și birocrația prezentă. De exemplu: cei de la primării nu pot dona lemnul obținut din toaletările orășenești familiilor care nu pot achiziționa lemn de foc pentru că trebuie să facă licitații pentru a da lemnul și doar în baza unei sume, ceea ce lasă de dorit din partea mea.

Medicamente expirate. Consum sau aruncat la cos?

Știm că în România se consumă foarte multe medicamente. Așa au apărut și o mulțime de farmacii, una lângă alta în anumite localități. Unele medicamente sunt consumate după o prescripție medicală, altele după ureche.

Marea majoritate a populației iau o pastilă și pentru o banală durere de cap. Așadar, omul își face stocul de medicamente pentru acasă. O cutie de X, o cutie de Y, o alta de Z. Să fie acolo, cine știe când are nevoie de o pastilă.

Ok. Ok. Dar ce facem dacă medicamentul respetiv expiră? Mulți scot pastilele din ambalajul original, unde e înscrisă și data de expirare a respectivului medicament și le țin într-o cutie mare să încapă și celelalte douăzeci și ceva de alte medicamente.

Mulți nu dau importanță datei de expirare a medicamentului. Da, el expiră! Și acum întrebarea este: Ce facem dacă nu știm când expiră pentru că am aruncat ambalajul? Ce facem dacă știm că a expirat medicamentul? În consumăm? Îl aruncăm la coșul de gunoi? Îl ducem la farmacie pentru a-l distruge?

Odată expirat, medicamentul poate produce efecte grave asupra organismului omenesc. Substanța activă poate să-și modifice compoziția într-una mai toxică. Așadar de consumat nu se pune problema. Nu îl consumăm. Îl aruncăm la coșul de gunoi? Medicamentul ajunge la groapa de gunoi, mai apoi urmând să ajungă în pânza de apă freatică sau în apa de suprafață unde sunt organisme vii. Pentru acestea pot fi otravă. Deci, n-ar fi o soluție.

Ar mai exista varianta de a-l duce la o farmacie și aceasta să-l distrugă pentru a nu dăuna mediului și oamenilor. Sunt tehnici pentru așa ceva. Personal am fost la unul dintre cele mai mari lanțuri farmaceutice din România și am întrebat de medicamentele expirate. Mi s-a spus că ei nu acceptă să primească medicamente expirate de la clienți/pacienți. Dacă expiră un medicament pe raftul de la farmacie atunci pot să-l trimită la producător, în rest nu.

Ciudat! Voi ce faceți în cazul în care aveți medicamente expirate? Le aruncați? Le consumați? Sau le duceți la o farmacie? Sunt curios dacă ați dus medicamente expirate la farmacie și dacă vi le-au acceptat? Care e farmacia cu pricina? 

Aștept răspuns de la voi!