marți, 19 martie 2019

Gestionarea deșeurilor în România


În România, deși avem sisteme de management integrat al deșeurilor, gestionarea deșeurilor nu este făcută la fel ca în alte țări civilizate. În acest eseu am să îmi expun părerea despre cum ar trebui făcută gestionarea deșeurilor, sau cum aș dori eu să fie, ținând cont de mai mulți factori, cum ar fi: valorificarea lor (obținerea de energie, îngrășământ, etc.) dar și tratarea lor cât mai bine în cazul în care nu se pot elimina (deșeuri radioactive).

            Pentru început, vreau să trec în revistă „colectarea selectivă” a deșeurilor din instituții publice. În câte instituții am intrat eu, fie primării, consilii județene, firme private am văzut acele coșuri special amenajate pentru hârtie, plastic și sticlă. Să zicem că oamenii vor arunca în locul potrivit deșeul: hârtie la hârtie, plastic la plastic, sticlă la sticlă, deși rar se întâmplă acest lucru dar să spunem că se întâmplă; doamnele/domnii responsabili cu gestionarea curățeniei, în multe cazuri, strâng gunoiul la un loc. Atunci ne întrebăm: de ce mai sunt acele recipiente de colectare selectivă? Le mai selectăm încă o dată după amestecare? Muncă în plus, energie consumată... Eu cred că acel personal responsabil de curățenie ar trebui instruit din acest punct de vedere. Foarte rar am văzut că într-adevăr gunoiul este colectat selectiv de către personalul responsabil de curățenie, fiind în marile centre comerciale. Dacă nu putem face acest lucru mărunt, în zadar o să încercăm să facem față, de exemplu, deșeurilor radioactive; sau aici chiar suntem mai responsabili? Devenim mai iubitor ai mediului?

            O altă problemă de gestionarea deșeurilor este cea a alimentelor care au expirat. Tone sau zeci de tone de alimente se aruncă zilnic în România. Unele se incinerează, adică se consumă energie pentru a distruge alimentele expirate. De ce nu se poate organiza un program prin care toate alimentele care vor expira în termen de 5 zile să fie distribuite la persoane care nu-și pot permite să achiziționeze acele produse?! Sau dacă chiar au trecut de termenul de valabilitate, să fie introduse într-un metantanc și obținut gaz, apoi energie electrică. E mai mult de muncă dar noi cum suntem pasivi nu facem. Mai ușor vin aruncate pe câmpuri sau trimise la un incinerator unde se utilizează energie. Vorbind și cu un profesor român stabilit în Nigeria, inginer petrochimist dar cu bune competențe în energia electrică, a reieșit că facem risipă de energie și bani în loc să producem energie din aceste alimente expirate. O să mai treacă ceva timp până, sper eu, să fie pusă în practică această idee. Țin să cred că specialiștii știu de acest lucru sau vin cu răspunsul că acel gaz nu are o putere calorică mare. Dacă nu are, îl amestecăm cu nămolul de la o stație de epurare și tot nu risipim energie pentru a-l incinera.
             
            O altă problemă a gestionării deșeurilor este ceea a acumulatorilor și bateriilor. În lume sunt folosite o mulțime de bateri, o infinitate. Toată tehnologia de acum se bazează pe aceste bateri sau acumulatori. Oare cei care le/îi folosesc știu sau citesc ce scriu pe ele/ei? Se aruncă zilnic bateri și acumulatori la tomberonul de gunoi menajer. Oare acești oameni știu la ce se expun după aruncarea bateriilor? Bateriile, respectiv acumulatorii, conțin substanțe toxice precum: litiu, plumb, nichel, cadmiu, mercur. Probabil unii spun că sunt cantități mici și nu dăunează așa grav sănătății lor. Total greșit ! În cantități mici, aceste substanțe pot fi fatale sănătății umane. De exemplu, cadmiul în cantități de µg, cu expunere acută a unei persoane, este generator de edem pulmonar acut letal. La o expunere cronică, cadmiul cauzează leziuni renale sau perturbarea metabolismului osos (osteoporoză, fracturi spontane, etc.). Însă oamenii știu? Foarte puține campanii de informare pe această temă. Sunt recipiente la supermarketuri, magazine care se gândesc la acest pericol și nu e doar pericol, dar se pot refolosi unele substanțe și materiale din acele bateri/acumulatori; putem vorbi despre o economie în procesul de fabricare. În prezent sunt scoși pe piață diferiți acumulatori care sunt mult mai eficienți și care stochează o mai mare cantitate de energie și rezistenți la mult mai multe încărcări decât cei uzuali.

            Algele folosite ca biocombustibil. Vara, sunt aduse pe litoralul românesc din larg tone de alge. Știu ! Ne incomodează. Trebuie colectate de pe litoral. Însă problema e ce facem cu ele. Le aruncăm la groapa de gunoi și ne scăpăm de ele? Dacă da, atunci facem risipă de bani și timp. Dacă le folosim pentru a obține biocombustibil, atunci o să avem un profit destul de bun și în acest mod protejăm și mediul. Biocombustibilul obținut din alge utilizat pentru producerea de energie, nu degajă în atmosferă decât dioxid de carbon (CO2) și vapori de apă (H2O g). Comparându-l cu combustibilul obținut din țiței, care conține o mulțime de substanțe cu o legatură chimică destul de mare, acesta este considerat unul nepoluant. Probabil unii se întreabă: bine, bine, dar cu CO2-ul cum rămâne? Ei bine, algele pentru a se înmulți au nevoie de CO2 și apă pe lângă substanțele nutritive. Deci, aici vorbim despre un ciclu al carbonului și al dioxidului de carbon împreună cu apa eliberată în atmosferă prin procesul de oxidare. De aceea algele sunt considerate o materie primă pentru biocombustibil și în plus are o putere calorică destul de mare față de alte materiale folosite drept combustibil.

            În momentul de față există o controversă între țărani și Uniunea Europeană pe tema gunoiului de grajd. Țăranii sunt nemulțumiți pentru că UE vrea să interzică aruncarea gunoiului de grajd pe parcelele agricole și să se folosească doar produse chimice ca îngrășământ. Cei care dețin asociații și cultivă pământul nu au nimic împotrivă, deoarece ei folosesc deja îngrășământ chimic. Dar țăranii? Țăranii ce fac? Ei folosesc gunoiul de grajd ca îngrășământ de când se știu. Probabil e cel mai ecologic și la mâna oricui. Nu toți țăranii au bani de îngrășământ chimic. În județul Timiș pânza freatică este la o adâncime mică și cum se practică agricultura intensivă apa de suprafață nu este potabilă. Peste tot în județ sunt date foraje la adâncimi de peste 100 de metri, unde apa este curată și din punct de vedere radioactiv, analizând personal probe de apă din acest județ.

            Alte deșeuri periculoase pentru mediu sunt cele din tăbăcării. Cei drept, tăbăcării prin România nu mai există într-un număr așa mare, dar deșeurile rezultate în urma procesării blănurilor sunt periculoase. Acestea conțin diferite metale grele și substanțe nocive pentru mediu dar și sănătatea umană. Acele metale pot fi recuperate și refolosite în alte domenii.

            Deșeurile de la stațiile de epurare. Lunar ies tone de deșeuri de la stațiile de epurare. În prima fază a epurării, cea a grătarelor și sitelor, toate materialele grosiere sunt reținute la intrarea în bazine: PET-uri, haine, lemne, animale, etc. Problema e ce facem cu ele? PET-uri pot fi reciclate. Lemnele dacă sunt verzi și nu sunt în descompunere pot fi date la familii care nu-și permit achiziționarea de lemne pentru iarnă, restul fiind duse la groapa de gunoi. Nămolul rezultat în urma epurării este unul bun pentru agricultură. Dar oamenii sunt informați în această privință? Sincer, am văzut în Cluj-Napoca la un bloc cum oamenii au adus nămol deshidratat de la stația de epurare și l-au folosit pe post de pământ unde au plantat flori. Cei care fac agricultură de ce nu vin să ia pământ de acolo pe post de îngrășământ fiind gratuit? Și cei de la stație ar fi bucuroși că ar mai scăpa de mormanele de pământ adunat de-a lungul timpului.

Deșeurile rezultate în urma procesării lemnului. Am scris puțin mai sus despre cum se face exploatarea masei lemnoase în România și despre cum se fac toaletările copacilor din orașe. În urma procesării lemnului, adică de când intră pe poarta unei fabrici până la produsul finit, rezultă o mulțime de deșeuri. Unele sunt folosite în diferite moduri, dar pe lângă marile firme care procesează lemn la noi în țară am observat mormane de rumeguș. Mă întreb de ce nu e valorificat și acel rugemuș? Am văzut în partea Moldovei că sunt aduse din Ucraina brichete pentru foc făcuți din rumeguș. Cei drept, am văzut și în partea Ardealului însă nu în cantitate așa de mare precum în Moldova. Nu înțeleg de ce nu-l valorifică, poate prețul, poate fac altceva cu el?

Deșeurile medicale au un grad mare de periculozitate. Așadar, ele sunt manevrate în condiții de siguranță. Marea majoritate a lor sunt incinerate și ne-am luat de o grijă, dar ne gândim la ce substanțe în stare de vapori sunt eliminate în atmosferă în urma distrugerii lor? Dioxinele, policlorobifenilii (PCB) sunt unele dintre substanțele toxice care pot fi emise în atmosferă în urma incinerării acestor deșeuri medicale.

Deșeurile rezultate din construcții. Pe lângă praf, care este prezent în oricare activitate de construcție sau de distrugere a unor clădiri, mai găsim resturi de lemn (de la cofraje), cărămizi, fier dar și beton. Fierul poate fi reciclat, cărămizile la fel, lemnul folosit ca agent termic la familii ce nu dispun de un venit pentru achiziționarea lemnului și beton ca deșeu refolosit după prelucrare. Blocurile de beton din vechile clădiri pot fi refolosite în construcții. Operatorii economici cu profil de betoane au un utilaj care toacă betonul până la stadiul de pietriș și nisip, cimentul fiind spălat și depozitat în apă (unde cu ajutorul unui malaxor electric nu permite cimentului să se depună) și folosit pentru fabricarea altui beton. Pietrișul și nisipul este separat prin site și grătare ulterior. Aceasta este un domeniu de folosire a deșeurilor de beton. De deșeuri de beton au nevoie și cei de la gropilor de gunoi ecologice pentru folosirea ca suport pentru membrana impermeabilă după cum am văzut la groapa de gunoi ecologică de lângă Oradea.

Pe lângă toate acestea, mai pot aminti deșeurile radioactive, dar nu vreau sa intru în detalii deoarece fac parte din altă categorie de deșeuri și sunt reglementate sub o altă legislație.

Ceea ce putem să fac noi, în viața de zi cu zi, este să reciclăm și să reutilizăm deșeurile cele mai comune: plasticul, sticla și metalele.
Dozele de aluminiu sunt o resursă importantă și extrem de valoroasă. Aluminiul are calități de reciclare excelente (calitatea aluminiului nu este scăzută prin reciclare, adică poate fi reciclat în mod repetat) și este ușor, durabil, versatil. Retopirea aluminiului folosit economisește până la 95% din energia inițială necesară producerii de materie primă. În doar 6 săptămâni o doză de aluminiu, care este aruncată la ghena de reciclare, se va întoarce pe raftul magazinului ca un nou produs. Pentru reciclarea unei tone de aluminiu se evită emisia a nouă tone de dioxid de carbon în atmosferă, astfel putem ajuta și la protecția mediului. O doză de aluminiu se descompune în 100 de ani. Deci cum ar arată gropile de gunoi o mulțime de doze în combinație cu alte deșeuri? Urât, nu?

             Opinia mea, strict personală, este aceea că în zadar ne batem cu pumnii în piept pe proiecte în școli, licee, facultăți, comunități cu privire la deșeuri, să mergem pe malul unui râu să colectăm PET-uri și tot felul de gunoaie dacă nu vom preveni aruncarea de gunoaie pe diverse cursuri de râu. Cum putem preveni? Pentru început prin educație. De la grădiniță copii ar trebui să fie educați în ceea ce privește mediul, cred că și acasă dacă i-ar spune părintele să nu arunce gunoiul pe stradă (explicându-i frumos de ce nu e bine), nu l-ar arunca. Pentru cei în vârstă care nu îi mai poți educa că au în minte să arunce tot felul de gunoaie (în mediul rural: fân putrezit, animale moarte, PET-uri, etc.) trebuie amendați, amendați și iar amendați. Pănâ când se învață sau până când trebuie să își vândă ceva pământ sau casa pentru a plăti amenda sau muncă în folosul comunității. Nu putem să ne lăudăm că am strâns tone de deșeuri de pe un râu, când mâine acel râu va fi la loc, murdar.

            O altă chestiune care mă deranjează este folosirea deșeurilor menajere. Ce facem cu ele? Le aruncăm la groapa de gunoi, care în prezent (în majoritatea cazurilor) sunt munți? De ce nu ajungem să valorificăm deșeurile? În foarte puține cazuri am văzut cum se face o valorificare a deșeurilor deși toți vorbesc despre asta. Cei drept birocrația în România îndepărtează mulți investitori străini, dar și investitorii de aici sunt blocați de legile și birocrația prezentă. De exemplu: cei de la primării nu pot dona lemnul obținut din toaletările orășenești familiilor care nu pot achiziționa lemn de foc pentru că trebuie să facă licitații pentru a da lemnul și doar în baza unei sume, ceea ce lasă de dorit din partea mea.

duminică, 13 ianuarie 2019

Medicamente expirate. Consum sau aruncat la cos?

Știm că în România se consumă foarte multe medicamente. Așa au apărut și o mulțime de farmacii, una lângă alta în anumite localități. Unele medicamente sunt consumate după o prescripție medicală, altele după ureche.

Marea majoritate a populației iau o pastilă și pentru o banală durere de cap. Așadar, omul își face stocul de medicamente pentru acasă. O cutie de X, o cutie de Y, o alta de Z. Să fie acolo, cine știe când are nevoie de o pastilă.

Ok. Ok. Dar ce facem dacă medicamentul respetiv expiră? Mulți scot pastilele din ambalajul original, unde e înscrisă și data de expirare a respectivului medicament și le țin într-o cutie mare să încapă și celelalte douăzeci și ceva de alte medicamente.

Mulți nu dau importanță datei de expirare a medicamentului. Da, el expiră! Și acum întrebarea este: Ce facem dacă nu știm când expiră pentru că am aruncat ambalajul? Ce facem dacă știm că a expirat medicamentul? În consumăm? Îl aruncăm la coșul de gunoi? Îl ducem la farmacie pentru a-l distruge?

Odată expirat, medicamentul poate produce efecte grave asupra organismului omenesc. Substanța activă poate să-și modifice compoziția într-una mai toxică. Așadar de consumat nu se pune problema. Nu îl consumăm. Îl aruncăm la coșul de gunoi? Medicamentul ajunge la groapa de gunoi, mai apoi urmând să ajungă în pânza de apă freatică sau în apa de suprafață unde sunt organisme vii. Pentru acestea pot fi otravă. Deci, n-ar fi o soluție.

Ar mai exista varianta de a-l duce la o farmacie și aceasta să-l distrugă pentru a nu dăuna mediului și oamenilor. Sunt tehnici pentru așa ceva. Personal am fost la unul dintre cele mai mari lanțuri farmaceutice din România și am întrebat de medicamentele expirate. Mi s-a spus că ei nu acceptă să primească medicamente expirate de la clienți/pacienți. Dacă expiră un medicament pe raftul de la farmacie atunci pot să-l trimită la producător, în rest nu.

Ciudat! Voi ce faceți în cazul în care aveți medicamente expirate? Le aruncați? Le consumați? Sau le duceți la o farmacie? Sunt curios dacă ați dus medicamente expirate la farmacie și dacă vi le-au acceptat? Care e farmacia cu pricina? 

Aștept răspuns de la voi!


sâmbătă, 15 decembrie 2018

Bradul de Craciun: Natural sau Artificial

Suntem în plină pregătire pentru Crăciunul din acest an. Toate familiile sunt stresate, ce facem de Crăciun, ce punem pe masă, ce cadouri să luăm, ce brad să cumpărăm: Natural sau Artificial.

Da. Știu. Mulți preferă bradul artificial, cumpărat o dată, folosit în mai mulți ani. Economie, nu? Alții, îl preferă din iubirea față de natură. Nu-l cumpără gândindu-se la defrișările care se fac anual pentru brazii de Crăciun.

Alții preferă mai mult brazii naturali. Vorba aia: ce e natural e bun. Nu? Ei bine, aici naturalețea dăunează, nu face un bine. Alții îl cumpără pentru un miros în casă de brad care dă bine.

De câțiva ani, văd sau țin să cred că tot mai mulți români cumpără brad artificial în detrimentul celui natural. De ce prefer ca mai mulți să cumpere brad artificial? Pentru a limita tăierile din păduri. Bine, bine veți spune voi, dar tot se vor tăia brazi! Se vor tăia până când nu mai există cerere. Unde nu există cerere, oferta se reduce.

Mai jos este o fotografie cu un brad de 3 ani. Gândiți-vă câți ani vor trece pentru ca acest brad să ajungă la dimensiunile de tăiere? Mulți ani, cel puțin zeci de ani, dacă nu sute. Așadar, cumpărați un brad artificial și nu mai aveți de lucru să cautați alt brad anul viitor.


miercuri, 6 iunie 2018

Avertizarea populatiei la atacuri aeriene

In prima zi de Miercuri din fiecare luna, se pornesc sirenele din orase pentru exercitiu. Am auzit si la televizor ca se fac exercitii. Totul bine si frumos, dar exista cateva probleme.

Daca e exercitiu de adapostire a populatiei, ma gandesc ca populatia ar trebui sa se opreasca din munca si sa fuga la un adapost din apropiere. Cati fac asta? Tind sa cred ca nici unul.

Sa zicem ca cineva chiar ataca Romania in prima zi de miercuri din luna cum stim ca e un atac real? Cam greu.

Ok, acum sa ne gandim la un atac real intr-o alta zi. Sirenele suna, ce facem? Unde fugim? Adaposturi? Sa imi spuna un om de rand unde sunt adaposturi in zona lui... Unii ar spune subsol de blocuri, altii ar fi auzit ceva, altii nici nu stiu ca exista.

La TV nu am vazut o campanie ampla pentru asa ceva, sa se spuna unde sunt acele locuri pentru ca populatia sa stie unde sa fuga.

La o cautare pe internet, cam greu le gasesti. Trebuie sa cauti ceva timp si ai doar o lista lunga pentru toate judetele. Nu poti face o selectie rapida pentru judet si localitate.

Eu am gasit-o! Va las si voua aceasta lista lunga si vedeti zonele unde au adaposturi de langa voi.
Ialomita nu are nici un adapost pentru asa ceva. In tot judetul nu exista. Ce fac acei oameni in cazul unui atac aerian? Raman cu rugaciunile.

Lista pentru judetul Ilfov si Bucurestihttps://docs.google.com/viewer?url=https%3A%2F%2Fwww.igsu.ro%2Fdocumente%2Fadaposturi%2Fbucuresti.pdf

Lista pentru toate judetelehttps://docs.google.com/viewer?url=https%3A%2F%2Fwww.igsu.ro%2Fdocumente%2Fadaposturi%2Fjudete.pdf



luni, 30 aprilie 2018

1 Mai - Ziua Muncii, a grătarului și a micului

Am mai scris în 2015 despre această zi. 3 ani. Mult timp de atunci...

Sper ca acum să scriu în zadar aceste cuvinte și că fiecare persoană care merge la pădure, iarbă verde, mare, ș.a.m.d. să își strângă gunoaiele în urma lui.

Să gândim logic: transporți un portbagaj plin cu mâncare și bere (50 kg de mâncare+bere+băuturi răcoritoare) și nu poți aduce la tomberon o plasă de resturi rămase de la iarbă verde?

Așadar vreau să fiu cât mai scurt, mâncați, simțiți-vă bine, dar și strângeți în urma voastră. Cum ați găsit așa și să lăsați, curat. Nu cred că o să vă așezați într-un loc plin de gunoaie.

Sper să fii evoluat din 2015 până acum și să nu mai fie știri despre românii care merg la iarbă verde și lasă în urma lor sute de kg de gunoaie.


luni, 16 ianuarie 2017

Iarna nu-i ca vara...

Am ezitat să scriu despre ninsorile care au fost asupra României. Ei bine, să zic că autoritățile nu au mai fost așa surprinse de zăpadă și s-au descurcat destul de bine.

Bine, că au mai existat pe unele porțiuni (Autostrada Soarelui) probleme este din cauza viscolului pe care nu prea ai cum să-l oprești: Cu perdele forestiere și arbuști pe marginea drumurilor, însă vor fi tăiați și puși pe foc de către omenire.

Am tot urmărit starea vremii. Zilnic eram pe site-ul Administrației Naționale de Meteorologie și vedeam anunțarea codurilor (galbene și roșii) de zăpadă, viscol și ger și oamenii așteptau. În București, am crezut și încă cred că locuitorii așteaptă ca primăria să le deszăpezească și mașinile, aleile și scările blocului.

Oare dacă fiecare om dintr-un anumit bloc am deszăpezi o părticică din aleile blocului unde stăm, nu credeți că am ajuta foarte mult? Autoritățile de-abia deszăpezesc arterele rutiere, dar să mai deszăpezească și trotuare, alei de bloc sau scări de bloc.

Cred că am devenit foarte pasivi, stăm în fața calculatorului sau a telefonului și ne plângem că nu sunt deszăpezite aleile blocului. A da, suntem buni la criticat dar să punem și noi mâna, nu! „Cum?!? Doar eu de aia plătesc taxe și impozite, să-mi facă primăria curățenie!”

În 2017 nu putem vorbi despre simț civic în România. Nu ajutăm puțin semenii noștri, nu ne mai obosim...

miercuri, 15 iunie 2016

Ploi torențiale, viituri, alunecări de teren...

Trecem printr-o perioadă cu foarte multe ploi torențiale la intervale foarte scurte de timp. Ce se poate întampla!? De o săptămână (să nu zic două) tot ce văd pe internet însă și în viața reală este apă. Ploi torențiale, viituri și mai urât, alunecări de teren.

Eu am mai scris despre influența omului asupra naturii în ceea ce privesc despăduririle în masă AICI (http://pentrumediu.blogspot.com/2014/12/taierea-padurilor-inundatii-pierdere-de.html).

Pe scurt: Defrișezi - Apa nu mai este oprită (absorbită) de copaci - Curge de pe versanți - Se adună în râul/pârâul colector și crește în debit - Râul iasă din matcă - Inundații.

Mai rău, pământul fiind îmbibat cu apă începe să alunece. Am văzut prin județul Bacău (dacă nu mă înșel) cum pământul o ia la vale cu 5 m/h, apropiindu-se de casele oamenilor.

Să nu veniți cu vorba aia: dacă suntem păcătoși, Domnul ne pedepsește că nu ține! Tot ce se întâmplă acum este rezultatul comportamentului nostru față de mediu. Orice acțiune a omului asupra mediului se întoarce, probabil înzecit. Cred că s-a întors poate prea tărziu și foarte grav.

Mai jos las câteva știri de prin țară cu inundații grave:
http://www.opiniatimisoarei.ro/se-umfla-apele-vazand-cu-ochii-cod-rosu-hidrologic-in-judetul-timis-oras-in-pericol-de-inundatii/14/06/2016

www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Alerta+in+Comanesti+din+cauza+alunecarilor+de+teren+Zeci+de+case