vineri, 28 martie 2014

Panourile radiante – o sursă neconvențională de energie termică.

Cred că s-a sfârșit era termocentralelor sau aparatelor vechi de furnizare a energiei termice în apartamente, chiar și a centralelor individuale de apartament. Sigur, sunt utile și chiar sigure dar după cum știm tehnologia este într-o dezvoltare continuă.

În ziua de azi s-a ajuns la o sursă neconvențională de energie termică: Panourile radiante.
Aceste panouri sunt relativ noi, recent intrate pe piață care au același principiu de funcționare asemănător cuptorului cu microunde. Acel cuptor cu microunde încălzește orice corp care conține apă.

La fel și aceste panouri radiante. Alimentate la o sursă de curent electric, aceste panouri emit niște radiații care ajungând la orice corp ce conține apă se încălzește. Mai concret, acele radiații care ne străbat ne încălzesc, punând în mișcare moleculele de apă.

Mediul ambiant nu se încălzește! Să iau un alt exemplu: un scaun. Acel lemn conține apă, nu la fel de multă ca noi, oamenii, dar conține apă. Străbătut de acele radiații el începe să se încălzească.
Aceste panouri au un avantaj asupra sănătății noastre. Căldura oferită de către obișnuitele calorifere pune în mișcare aerul dintr-o încăpere, antrenând praful și alte microorganisme existente prin încăpere. (Să nu credeți că nu aveți așa ceva acasă, nu cred că dețineți o cameră sterilă). Mai apoi noi le putem introduce în organism foarte ușor.
Aceste panouri nu antrenează praful și alte microorganisme din încăpere, emițând doar niște radiații.

Un dezavantaj ar fi cel economic, dar având în vedere cazurile de mai sus cred că se merită.


Și da! Nu este nici o reclamă la aceste panouri, nu știu o anumită firmă producătoare, însă știu despre aceste panouri și despre principiul lor de funcționare deoarece mă întâlnesc zilnic cu ele. Însă dacă doriți mă pot interesa care sunt mai utile, care consumă mai puțină energie electrică.

luni, 24 martie 2014

Transportul în comun sau mașina personală...?

Am ajuns la 7 miliarde de oameni la nivel mondial. Suntem vreo 19 milioane de suflete în România.  În Hunedoara, orașul natal, sunt aproximativ 61 de mii de locuitori, iar la Cluj-Napoca, orașul care mă găzduiește, are cam 325 de mii de locuitori.

Ei bine, venind de la Hunedoara la Cluj-Napoca, am simțit o diferență uriașă din toate punctele de vedere. De la oameni până la traficul de aici, le-am simțit cum trebuie.
                
Traficul fiind unul foarte aglomerat, zgomotul este unul simțitor și deranjant pentru majoritatea locuitorilor. Nu doar zgomotul este o problemă, ci și poluarea cu emisiile de noxe. Singura poluare mai semnificativă pe care o are Clujul fiind traficul.
                
Mașinile personale s-au înmulțit semnificativ, unii având mai mult de o mașină. Transportul în comun aici este unul mulțumitor, având un orar regulat și la distanțe de timp relativ mici.
                
Poate ați auzit și la televizor că este bine pentru mediul înconjurător, pentru sănătatea noastră (referitor la poluare) să utilizăm cât putem de des transportul în comun. Sunt foarte mulți care utilizează mașina personală în oraș, unii doar pentru a merge până la magazin, alții doar pentru a asculta muzică preferată, alții doar pentru acele „impresii”.
                
Dar să ne gândim că într-un autobuz de capacitate mai mare încap estimativ vreo 80-90 de persoane (pe scaune și în picioare), acel autobuz emană o anumită cantitate de noxe. Dacă ar folosi același număr de oameni mașina personală ar fi 80-90 de mașini emanând o cantitate de noxe, adunând cantitatea de la fiecare mașină a celor 80-90 de subiecți depășeste cantitatea de noxe emisă de autobuz. (Am luat cazul cel mai bun, dacă stăm să ne gândim că în orașele mari cum e Cluj-Napoca, sunt utilizate la scară largă troleibuzele, care au un impact asupra mediului aproape de zero sau chiar zero.)

                
Și pe distanțe lungi ar fi indicat mersul cu autocarul. Aici e de discutat deoarece șoferii fac pauze între anumite ore, unii nu pot sta mai mult de o oră în scaun, trebuie să se miște, e de înțeles. Dar local e indicat transportul în comun.

luni, 17 martie 2014

Carbonul - Nu putem vorbi de viață fără să includem acest element chimic

Poate nu vă vine să credeți dar viața noastră, a tuturor organismelor vii, nu depinde de Oxigen, apă, azot, ozon sau alte cele. Bine și acestea contribuie, dar fără apă putem trăi câteva zile, fără oxigen câteva secunde/minute, spre exemplu.

Fără CARBON, nu putem vorbi de viață. Toate moleculele organice, constituind întregul organism fie el vegetal, fie animal (unde intră și omul) au în componență CARBON.

ADN-ul și ARN-ul din organism au în componență carbon. Acele baze azotate și pirimidinice ce alcătuiesc spirala de ADN sunt formate pe bază de carbon.

Dacă n-ar fi el, nu putem vorbi de de viață, nu putem vorbi de ADN și ARN, nu putem vorbi înmulțirea organismelor.

Știam și până acum că depindem de oxigen, apă, ozon(reține radiația UV și nu suntem prăjiți) și de carbon că îl avem în organism, în hrana noastră zi de zi. Nu de mult am aflat de această afirmație din titlu despre Carbon, am stat și am analizat și îmi dă la rezultat cum s-ar spune.


duminică, 9 martie 2014

Primăvara, berea, micul și gunoaiele...

A venit primăvara. Temperaturi pozitive, excelente pentru a ieși la iarbă verde în acest an.

Bineînțeles că românul merge la pădure, nu doar pentru aerul curat, ci să încingă și un mititel, să dea pe gât niște beri reci, că deh altcumva nu merge.

Ok, toate bune și frumoase. Ajung la iarbă verde, scoate grătarul, curățat de acasă, berile din lada frigorifică, gustă puțin și merge în căutare după combustibilul pentru mici.

Aici e baiul. Găsește ceva lemne uscate pe jos pentru a aprinde focul, apoi tot acele lemne nu sunt bune pentru continuarea focului. Trebuie tăiate ceva bucăți din copaci.

Toate bune și frumoase, fac focul, prăjesc mititeii, gustând din bere și când sunt gata iau masa. Mâncând, gustând din berică, terminând într-un final. În tot acest timp muzica mergând în mașină la un volum destul de bun de diferite genuri (muzica).

Venind seara peste ei, se pregătesc să meargă acasă. Strâng totul, aruncând totul în portbagajul mașinii mai puțin gunoaiele. Ambalajele de la mâncare, PET-urile de bere sau dozele din aluminiu rămân la locul de distracție. Rămânând acolo, nu le mai ia nimeni, poate doar niște voluntari care mai fac câte o campanie de strângere a deșeurilor. Cei care au făcut mizerie nu le iau, nepăsându-le, că data viitoare au să meargă în altă parte.


Deci, când mergeți la iarbă verde și vă distrați luați și gunoaiele într-un sac de gunoi și la cel mai apropiat container de gunoi, aruncați-l că nu e cine știe ce efort.